|
|
OPINII DESPRE
CARTE:
Pr. Prof. Dr.
Nicolae D. Necula: „Analizarea
noţiunii de „valorificare” reprezintă o premieră în
literatura omiletică românească. Bazat pe surse din sfera altor
discipline, atât teologice cât şi laice, autorul fructifică
concluziile şi experienţele reuşite ale diferiţilor
autori români şi străini, din care citează din
belşug”.
Pr. dr. prof.
Viorel Sava: “Mai întâi, menţionăm interdisciplinaritatea
acestui demers ştiinţific. Din această perspectivă,
lucrarea constituie o importantă contribuţie la intensificarea
dialogului dintre Biserică şi cultură, scoţând
totodată în evidenţă faptul că Biserica a fost
creatoare de valori culturale autentice, iar slujitorii ei au fost
deschişi spre valorile culturale seculare. În al doilea rând,
lucrarea scoate în evidenţă modul în care ne putem zidi în chip
minunat, folosindu-ne de înţelepciunea răspândită prin
operele din afara spaţiului teologic. În al treilea rând, sublinem
prezenţa în lucrare a unei sintagme pe care autorul o lansează,
anume aceea de apostolat cultural, a cărei introducere în
literatura de specialitate poate constitui un moment de răscruce
pentru cercetarea în domeniu”.
Pr. prof. dr.
Costachi Grigoraş: “… este o lucrare inedită care
contribuie la dezvoltarea metodologiei omiletice româneşti întrucât
introduce noţiunile de valorificare şi apostolat
cultural în metodologia omiletică românească, oferă o
antologie a textelor literare folosite în predicile româneşti şi aplică entru prima data în cercetarea teologică
metoda analizei cantitative utilizată în alte domenii de cercetare,
cum sunt sociologia şi comunicarea.”
Pr. prof. dr.
Vasile Gordon: “… reprezintă rodul unei documentări
impresionante. Meritul cel mai important este că cercetează
şi valorifică predicile şi studiile câtorva dintre cei mai
reprezentativi slujitori ai amvonului românesc.
|
|
|
|
SCURTĂ
PREZENTARE FACUTA DE AUTOR:
Cartea a izvorat din preocuparea pentru relevanta mesajului creştin.
In conditiile in care, in ciuda faptului ca inca se vorbeste de Dumnezeu,
de Alah, de Iehova, dar - dupa cum aprecia istoricul Georges Minois -
continutul discursului nu mai este religios, ci politic, sociologic,
psihologic, putem vorbi de o criză a valorilor care a afectat
inclusiv autenticitatea retoricii crestin.
Apostolatul cultural
- concept crestin opus metaforei "razboi cultural" - reprezinta o
sugestie crestin-ortodoxa de aparare a libertatii religioase. Daca patriarhul
Justinian Marina este autorul sintagmei „apostolat social”, mitropolitului Andrei Saguna si patriarhului Miron Cristea le atribuim
expresia „misiune culturala a Bisericii”, sintagma care a imbratisat o sfera mult mai larga decat cea bisericeasca, creind premizele
pentru ceea ce s-ar putea numi astazi „apostolat cultural". Apostolatul
cultural reprezinta o dimensiune complementara apostolatului laic si
preotesc. Responsabilitatea institutionala a Bisericii Ortodoxe Romane de a
sustine valorile crestine promovate prin intermediul culturii literare
laice, idee avansata de episcopul Grigorie Gh. Comsa, se refera la misiunea
preotilor de a stimula apostolatul laic desfasurat de oamenii de cultura
prin valorificarea literaturii laice in predicile lor. Din punctul meu de
vedere, misiunea culturala a Bisericii Ortodoxe
Romane - desfasurata sub forma apostolatului cultural - reprezinta o
solutie menita sa contribuie atat la revigorarea retoricii crestine, cat
si la anihilarea influenţei nocive exercitate de o literatura
antiumana printr-o pregatire culturala a preotilor si prin crearea sau
simpla promovare a unei literaturi care sa reflecte valorile crestine.
Impotriva Bisericii Ortodoxe Romane s-a declansat un adevarat razboi
cultural. Acest tip de razboi a fost descris de
Vladimir Tismaneanu in felul urmator: „Este un razboi, in sensul american
al cuvantului – toata discutia in jurul multiculturalismului si reactia la
multiculturalism a fost numita cultural war – un razboi in care nu cad
capete, nimeni nu-si pierde job-ul, dar lupta se duce prin intermediul
revistelor si se transfera apoi in realitatea politica, determinand, de
fapt, transformarea realitatii politice, sociale, culturale americane,
pentru ca are efecte imediate asupra programelor educationale” (Vladimir
TISMANEANU, Spectrele Europei centrale, Editura Polirom, Iasi, 2001, p.
146). Pana in prezent, dupa cum considera Cristian Tudor Popescu,
civilizatia crestina, in special cea ortodoxa, a dat semne ca este obosita,
ca nu mai are putere să lupte. Desi Biserica Ortodoxa Romana nu poate incuraja razboaiele, fie ele si doar metaforice, totusi se cuvine sa dea
dovada de mai multa indrazneala in afirmarea publica a valorilor crestine
si a propriei sale identitati, luate in deradere de autori precum Alina
MUNGIU-PIPPIDI sau, mai recent, de unii intelectuali romani care pretind retragerea simbolurilor religioase (stea, cruce, icoana, semiluna etc.) din invatamantul public. Ea trebuie sa contribuie la anihilarea influentei anticrestine
exercitata de acesti intelectuali printr-o pregatire culturala a preotilor
si prin crearea sau simpla promovare a unei literaturi care sa reflecte
valorile crestine, adica prin desfasurarea a ceea s-ar putea numi
“apostolat cultural”.
Valorificarea omiletica a culturii literare laice, una din formele concrete
ale apostolatului cultural crestin. Conceptul de valorificare omiletica a tezaurului literar-cultural se
intemeiaza pe recunoasterea calitatii de instrument omiletic de care a
beneficiat cultura literara laica inca din primele veacuri crestine.
Cartea urmareste un dublu scop: teoretizarea conceptului de valorificare
omiletica a tezaurului cultural literar (laic) si demonstrarea aplicabilitatii
sale in predica romaneasca. Pentru a atinge acest scop au fost urmarite
patru obiective: teoretizarea conceptului de valorificare omiletica
a tezaurului cultural literar, analizarea predicilor romanesti din
punctul de vedere al valorificarii omiletice a culturii literare, selectarea
predicilor care au folosit operele literare laice ca sursa de inspiratie
omiletica si culegerea fragmentelor literare valorificate in predica
romaneasca. Practic, acest studiu reprezinta o evaluare a predicilor romanesti
publicate. Rostul unor asemenea studii evaluative, din punct de vedere
omiletic, este acela de a contribui la cresterea nivelului de pregatire
teoretica a noilor generatii de predicatori, cat si la promovarea unui
mesaj crestin relevant pentru societatea contemporana, contribuind, astfel,
la dezvoltarea cercetarii omiletice.[prezentare
detaliata]
>>> REVISTA PRESEI
|
