> Se poate vorbi despre o reconciliere între Biserică şi Masonerie? (4 noiembrie 2005) În goana după senzaţional, dar fără dovezi serioase, dl. Carol Hârşan a publicat recent un articol intitulat „Masonii din Biserică”. Autorul înşiră o listă de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române şi de participări ale acestora la diferite întruniri oficiale internaţionale sau întâlniri cu diverse persoane publice ca argumente în sprijinul părerii personale referitoare la o aşa-zisă  apropiere între Biserică şi masonerie. Intenţionat sau nu, dl. Hârşan asociază numele unor ierarhi cu cel al unor masoni în mod greşit sau, pur şi simplu, denaturând scopul întâlnirilor. Consider că este suficient să ofer două exemple pentru a demonstra eroarea de judecată a autorului acestui material. Primul exemplu, se referă la participarea IPS Părinte Teofan Savu, Mitropolit al Olteniei, ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române, alături de sute de delegaţi ai diferitelor confesiuni creştine, la ungerea noului Arhiepiscop de Cantenburry. După logica autorului, întrucât primatul Bisericii Anglicane făcea parte dintr-o lojă masonică, automat toţi cei prezenţi la acest eveniment sunt masoni. Acest tip de falsă argumentare este utilizată şi în cazul altor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Cel de-al doilea exemplu, se referă la o presupusă întrevedere a PS Părinte Vincenţiu Ploieşteanu cu un mason, Joseph Lorent, redactor al cotidianului „Luxemburger Wort” şi secretar general al Consiliului Presei din Marele Ducat de Luxemburg. Cel din urmă, prezent în România, în aprilie 2005, pentru o serie de interviuri în legătură cu aderarea României la Uniunea Europeană, de fapt, nici nu l-a întâlnit pe PS Părinte Vincenţiu Ploieşteanu. ... [continuare]

> De la „Spirala tăcerii” la lucrarea Sfântului Duh (12-13 noiembrie 2005) Alegerea ierarhului titular în scaunul vacant de mitropolit al Ardealului şi Arhiepiscop al Sibiului de către Colegiul Electoral Bisericesc a fost determinată de lucrarea Sfântului Duh printr-un proces tipic de opinie publică. Răsturnarea de situaţie produsă în timpul alegerii seamănă cu procesul de opinie publică teoretizat de cercetătoarea de origine germană Elisabeth Noelle-Neuman sub numele de “spirala tăcerii”. La baza fenomenului analizat de această cercetătoare stă „teama de izolare”. „Teama de izolare – afirmă  Elisabeth Noelle-Neuman - pare a fi forţa care pune în mişcare spirala tăcerii. A fi de partea celor mulţi este o stare convenabilă, dar dacă nu poţi să faci acest lucru, întrucât nu vrei să împărtăşeşti public ceea ce pare a fi o convingere aclamată universal, poţi rămâne tăcut, ca o a doua alegere, astfel încât ceilalţi să nu aibă ce să-ţi facă” (The Spiral of Silence. Public Opinion – Our Social Skin, The University of Chicago Press, Chicago on Landon, 1993, p. 6). Teama de izolare este activată de un fel de simţ care avertizează şi reacţionează la schimbările din climatul de opinie, noţiune care reprezintă unul din elementele determinante al teoriei spiralei tăcerii. De asemenea, un alt element semnificativ, specific acestei teorii, este conceptul de “nucleu dur” (engl. the hard core) al teoriei menţionate, pe care l-am putea traduce prin expresia public activ. “Nucleul dur (the hard core) este minoritatea care rămâne până la sfârşitul procesului spiralei tăcerii fără teama de izolare. Nucleul dur este, într-un anumit sens, asemănător anvangărzii; priveşte izolarea ca un preţ care trebuie plătit. Spre deosebire de membrii anvangărzii, nucleul dur poate întoarce spatele publicului, poate să se închidă complet în sine când se confruntă în public cu străini, poate să se încapsuleze ca o sectă şi să se orienteze spre trecut sau spre cel mai îndepărtat viitor” (The Spiral of Silence…, p. 170)... [continuare]

> Apostolat mediatic (14-15 ianuarie 2006) Amploarea utilizării tehnicilor de comunicare, care i-a transformat până şi pe cei mai religioşi oameni în "consumatori de informaţie", a dus la apariţia unei pieţe de informaţie, în care, printre altele, sunt promovate oferte şi sunt formulate cereri de informaţie religioasă. Circulaţia ideilor religioase pe această piaţă a informaţiilor denotă, implict, existenţa unui marketing religios. Pentru a nu fi acuzaţi că, pledând pentru conceptul de marketing religios, pledăm în favoarea comercializării propriului crez religios, facem precizarea că, din punctul nostru de vedere, circulaţia ideilor creştine pe această piaţă a informaţiei se cuvine a fi circumscrisă activităţii pastoral-misionare a Bisericii sub forma “apostolatului mediatic”. Trebuie să precizez că noţiunea de “apostolat mediatic” am întâlnit-o în comunicatul colocviului de presă cu tema “Biserica în mass-media şi mass-media în Biserică”, organizat de Institutul cultural-misionar “Trinitas” – Iaşi (19-21 iunie 2003). Chiar dacă expresia nu-mi aparţie, cred că dezbaterile pe marginea coordonatelor apostolatului mediatic ar trebui să continuie până la găsirea unor soluţii eficiente de desfăşurare a activităţii pastoral-misionare prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă la nivelul întregii Biserici. ... [continuare]