> Un subiect gras pentru jurnalistii romani: vizita Papei in Romania. In presa s-au facut deja speculatii si afirmatii tendentioase (18 august 1998). Anumiti jurnalisti, din dorinta de a epata sau pur si simplu improvizand scenarii in care parea ca Biserica Ortodoxa Romana saboteaza politica de stat - pentru ca respectivii vedeau in persoana Papei un Poul Thomsen al Vaticanului -, nu si-au dat nici de data aceasta seama ca prin articolele lor pot crea suspiciuni mai mari in randul credinciosilor celor doua Biserici romane si nu numai. Sau poate ca aceasta le-a fost intentia?...

Cert este urmatorul fapt: in cadrul "comisiei mixte internationale pentru dialog intre Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica" (alaturi de care a participat, de altfel, si Biserica Greco-Catolica), intrunita la Balamand (Liban) intre 17-24 iunie 1993, s-a semnat un document in care erau reglementate pozitiile celor doua Biserici surori vizavi de fenomenul "uniat". Printre altele, conform acestui document, se subliniaza: "... asa cum cere Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea in scrisoarea sa din 31 mai 1991, trebuie sa se evite absolut orice violenta si orice fel de presiune, pentru ca sa fie respectata libertatea de constiinta. Este de datoria conducatorilor comunitatii de a-si ajuta credinciosii sa-si adanceasca loialitatea catre propria lor Biserica si a traditiei acesteia, dar si de a-i ajuta sa evite nu numai violenta, fie ea fizica, verbala sau morala, atunci cand isi apara drepturile, ci si de a evita tot ce ar putea duce la dispretul celorlalti crestini si la o contra-marturie, distrugand opera de mantuire care este reconcilierea in Hristos" (cf. art. 27).

Consideram ca doua exemple intens mediatizate ale relatiilor ortodoxe-unite ne pot demonstra in ce masura apelul Sanctitatii Sale s-a facut auzit si in spatiul "carpato-danubiano-pontic":

1.  Incidentul violent petrecut in Catedrala "Schimbarea la fata" din Cluj (13 martie 1998).

2. Binecunoscuta "Lege Boila-Turianu" sau, mai precis, "Legea privind retrocedarea unor lacasuri de cult catre Biserica Romana Unita cu Roma (Greco-Catolica)", initiatat de preotul greco-catolic Matei Boila, senator PNTCD, amendata de senatorul Cornel Turianu, aprobata de Senatul Romaniei la 12 iunie 1997 si cu intentia de a fi discutata in plenul Camerei Deputatilor.

Unde gresesc domnii Boila si Turianu?

Conform documentului de la Balamand, art. 31, cei doi senatori se fac vinovati de incalcarea unui acord interbisericesc. Citam cuprinsul articolului: "Sa ne amintim de indemnul Sf. Apostol Pavel catre Corinteni (I Cor. 6, 17) care recomanda crestinilor sa rezolve diferendele dintre ei prin dialog fratesc, evitand de a incredinta interventiei autoritatilor civile solutionarea practica a problemelor care se puneau intre Biserici sau comunitati locale. Aceasta are importanta in special pentru intrarea in posesiune sau restituirea bunurilor bisericesti. Acesta nu trebuie sa se bazeze numai pe situatii din trecut sau sa se sprijine numai pe principii juridice generale, ci trebuie sa tina seama de complexitatea relatiilor pastorale prezente si de situatii locale".

Din scurtele exemple culese din documentul incheiat la Balamand reiese clar ca exista un dialog cu Biserica Romano-Catolica in ceea ce priveste fenomenul "uniat", bazat pe anumite principii ignorate deocamdata, din pacate, de Biserica Catolica Orientala de rit bizantin.

Oare in ce masura un musafir s-ar simti bine atunci cand, sosit in vizita, ar fi dispus sa asiste la un scandal de familie? Cum ar arata, oare, venerabilul Papa in mijlocul polemicilor regionale tipice "perioadei de tranzitie" de la noi? Sau poate, ca odinioara, in vremurile de trista amintire, vom incepe sa prezentam din nou rapoarte false si statisitici fulminante?

Asa cum stau lucrurile in momentul de fata, s-ar putea crea o imagine neplacuta despre acest popor; or, acest adevar ar face din vizita Papei un eveniment cu conotatie trista pentru unii dintre noi.

Acum se pune intrebarea: este pregatita tara noastra sa intampine venirea Sanctitatii Sale? Prea ne-am obisnuit cu ideea aceea: "fie cum o fi, numai sa fie!"

Intr-un asemenea context, intentia Bisericii Ortodoe Romane de a purta un dialog fratesc si plin de intelegere cu Biserica Catolica Orientala de rit bizantin, in perspectiva venirii Sanctitatii Sale Papa Ioan Paul al II-lea, este mai mult decat un simplu deziderat: este imperativ necesara! A ignora aceasta evidenta istorica poate fi interpretata si, in cazul acesta, abia atunci pot incepe speculatiile jurnalistice. Bogdan-Aurel Teleanu