InfoInternetReligios.com

PAGINA PERSONALA

 

creata de

Bogdan Aurel Teleanu

 

teleanub@yahoo.com

 

PAGINA PERSONALA

 

Prin virtute
la valoare!
VESTITORUL ORTODOXIEI

DREPTUL LA PĂCAT, O OBLIGAȚIE EUROPEANĂ CONTEMPORANĂ?  (1 iulie 2000) Drama adevărului multiplu sau a adevărurilor circumscrise și complexe, precum și teoria nivelelor de înțelegere umană (pe care pr. Steinhardt o explica astfel: “aceeași formulare poate fi exactă la un nivel de gândire și inexactă la un altul”) – specifică civilizației globale și culturii postmoderniste – își găsesc corespondența politico-socială în ultimele decizii legislative luate în țara noastră.

Recent, o parte a Parlamentului Românei a reușit să ne surpindă în mod neplăcut prin graba cu care a votat abrogarea articolului 200 din Codul Penal al României, spre deosebire de alte legi mult mai importante pentru sănătatea și bunul mers al vieții sociale românești, legi care își așteptau rândul, în mod firesc și necesar, să fie luate în discuție.Astfel, prin hotărârea de a susține “drepturile” homosexualilor, parlamentarii noștri au creat impresia unui alt timp și spațiu istoric în care a intrat poporul român, cu legi străine și de neînțeles pentru conștiința creștin-ortodoxă.În consecință, ne întrebăm dacă nu cumva deputații români dețin “adevăruri” morale și spirituale superioare religiei creștine, inaccesibile muritorilor de rând, cetățeni ai acestei țări?

Cel puțin, până în momentul de față, pentru abrogarea acestui articol a votat Camera Deputaților, urmând, probabil, ca o sentință similară să acorde și Senatul României. Un detaliu demn de remarcat îl reprezintă faptul că urmările hotărârii de abrogare a articolului 200 au avut un efect imediat, care trage un semnal de alarmă privind amploarea pe care ar putea să o ia mișcarea homosexualilor în viitor. Astfel, subiectele legate de problema homosexualilor își fac simțită prezența din ce în ce mai insistent în presa românească; homosexualii clujeni doresc să organizeze în luna octombrie, la București, o primă manifestație de stradă (cf. Adevărul, miercuri, 5 iulie 2000, p. 1); reprezentanții “minorităților sexuale» din țările europene se vor reuni la București, în toamna acestui an (4-8 octombire a.c.), în cadrul unei conferințe regionale a Asociației Internaționale de Gay și Lesbiene (ILGA) – cf. Național, 7 iulie 2000, p. 3)...  [continuare]

BISERICA ORTODOXĂ ȘI REVOLUȚIA ROMÂNĂ DIN 1989. (31 ianuarie 2006) Despre Revoluția română din 1989, despre căderea regimului comunist din țara noastră și câștigarea libertății poporului în România s-a vorbit ca despre o minune. Într-o țară comunistă, dezbinată de un regim politic care a semănat între oameni numai frică și suspiciune cu scopul de a cultiva sentimentul neîncrederii și al dezbinării, totuși, poporul român a avut forța de a se uni și de a se lupta pentru recâștigarea libertății sale. Nu trebuie să uităm însă faptul că acestă minune din 1989 a avut un preț dramatic: sacrificarea a peste 1 000 de vieți tinere revoluționare.

Moartea tinerilor răpuși în decembrie de gloanțele teroriștilor, dar și a celor care au suferit în închisori de-a lungul întregii perioade comuniste, reprezintă garanția unității și demnității umane a acestui popor. Din această cauză, moartea acestor eroi este suferința vie a neamului românesc. Pe aceștia jertfa i-a propulsat direct în calendare, în timp ce pe noi ne-a obligat să le cinstim memoria. Nu se poate spune că Bisericii îi lipsește vocația de martir atâta timp cât își strânge la piept, cu recunoștință, pe toți creștinii, în general, și pe toți cei care s-au luptata pentru mărturisirea credinței, în special. Ea, Biserica, știe cum să-și cinstească martirii sfințindu-le odihna sufletului lor chinuit de prigonirile puterilor ce stăpânesc, uneori cu răutate și violență, viața politică.

Desigur că, mai degrabă, ea ar fi preferat sa-și vadă credincioșii feriți de pericole și suferință. Așa, spre exemplu, a procedat Patriarhul Justinian Marina (1948-1977) împreună cu întreg Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din acea vreme încercând să adopte o strategie menită să evite cu tact și răbdare toate provocările împotriva Bisericii, provocări ce ar fi putut să dea naștere dezastrului și suferinței pe care Biserica din țările vecine (precum Albania, Bulgaria și chiar Iugoslavia) au trebuit să le îndure. (cf. Patriarhul Teoctist Arăpașu – Confession of the Gospel Values in the context of the totalitarism system in Romaia, în “News Bulletin”, 5th year, 5-6, septembrie-decembrie 2002, p. 12). Consecvent acestui scop de a salva viețile celor aflați în pericol, poate chiar de moarte, Patriarhul Justinian a luat sub protecția sa patriarhală pe unii dintre cei care, mai târziu, aveau să devină părinți, teologi sau duhovnici de seamă ai poporului nostru. ... [continuare]

Comunicare Socială Instituțională a Bisericii. Comunicarea Socială Instituțională se definește ca fiind tipul de comunicare realizată în mod organizat de o instituție sau de reprezentanții săi, îndreptată către persoane sau grupuri din ambientul social în care de desfășoară activitatea sa. Ea are ca obiectiv stabilirea unor relații de calitate între instituție și publicul cu care se relaționează pentru a dobândi notorietate socială și imagine publică adecvată scopului și activităților instituției respective (cf. La comunicazione. Il Dizionario di scienze e tecniche, îngrijit de Franco Lever, Pier Cesare Rivoltella, Adriano Zanacchi, PAS Pontificio Ateneo Salesiano, Roma, 2002)... [continuare]

Eficientizarea activităţii de comunicare socială instituţională a Bisericii Ortodoxe Române. (15 iunie 2006) Biroul de Presă şi „Comunicaţii” al Patriarhiei Române a primit, în principiu, acordul de înfiinţare la 20 ianuarie 1990 în cadrul permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc. Ulterior, în data de 26 ianuarie 1990, Consiliul Naţional Bisericesc avea să ia act şi să aprobe „înfiinţarea şi organizarea Biroului de Presă şi Comunicaţii al Patriarhiei Române”. În acest moment, au fost aprobate, la recomandarea Protos. Daniel Ciobotea, în calitate de responsabil cu activitatea Biroului de Presă şi Comunicaţii al Patriarhiei Române şi însărcinat cu funcţia de purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, principalele atribuții ale acestui Birou: [continuare]

NTERACȚIUNEA MARKETINGULUI CU FENOMENUL RELIGIOS ÎN SPAȚIUL PUBLIC. (31 decembrie 2006) Funcţionarea spaţiului public în societatea contemporană pe baza principiilor de marketing a dat naştere societăţii de consum. Avem de a face cu o perioadă de tranzit şi cu un anumit tip de societate cu care cultele religioase, vrând-nevrând, interacţionează. Aplicarea principiilor de marketing în domeniul comunicării, interesul public pentru fenomenul religios precum şi respectarea dreptului fundamental la libertate religioasă al oricărei persoane garantat potrivit Constituţiei României şi tratatelor internaţionale riscă fie să încurajeze sincretismul religios, fie să declanşeze un proces concurenţial între diversele culte relgioase. Din punct de vedere sociologic, acest fenomen poate fi considerat un efect de marketing. Şi, totuşi, ce poate aduce bun marketingul în viaţa unui cult religios? Se poate vorbi de un „marketing religios”? [continuare]

MARKETINGUL RELIGIOS, EFECT AL GLOBALIZĂRII. (31 ianuarie 2007) „Devalorizarea convingerilor religioase – afirmă sociologul german Jürgen Habermas, criticând „privatizarea religiei” – duce în realitate la supravalorizarea convingerilor private în general”. Este vorba despre o „irelevanță publică a religiei”, constatată și de Vittorio Possenti, a cărui principală cauză o constituie, pare-se, conflictul dintre pretențiile publice ale Bisericii și principiile economice care stau la baza politicii moderne. Motivul acestui conflict, din perspectivă creștin-ortodoxă, transpare din discursului ținut, în data de 4 noiembrie 1913, de Vartolomeu Stănescu, pe atunci arhiereu cu titlul Băcăoanul, cu ocazia instalării sale în funcția de administrator al Casei Bisericii: „În sfârșit, în ceea ce privește interesul economic, acesta, chiar când unește pe oameni, nu face însă decât să despartă sufletește pe indivizi; pentru că, fiind imboldul luptei pentru trai, el îl face pe fiecare individ să se afirme aparte ca o lume opusă celorlalți indivizi, prin anumitele lui drepturi personale”. Consecința acestui conflict este următoarea: scriitorii creștini care au amplificat gândirea politică în decursul secolelor „în epoca nașterii economiei politice moderne, n-au mai avut parte de succesul major de care s-au bucurat inițial”  [continuare]

HOME © Bogdan-Aurel TELEANU